English myknife.ro - cutite unicat la comanda Continut comanda
 
atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare atelier cutite vanatoare

 

Procesul de productie

Despre oteluri folosite in confectionarea cutitelor

Nu  se poate   incepe o discutie despre confectionarea cutitelor fara a  mentiona  otelul. Otelul  folosit in confectionarea unei lame este cea mai importanta  informatie  despre performantele si destinatia  acelui cutit. Foarte  multi  clienti nu cunosc  informatii  despre oteluri si pe aceasta  lipsa de informatii, multi producatori de cutite isi permit  sa neglijeze specificarea otelului folosit, iar in toate  aceste cazuri  se camufleaza performantele  modeste sau slabe a unei lame confectionate dintr-un otel  ordinar si ieftin. Producatorii  de cutite de top (Spyderco, Benchmade, Kershaw, etc)  specifica intodeauna  otelul folosit iar in cazul produselor de varf  oferite de companiile  respective, vom  regasi  intodeauna lame din pulberi metalurgice.

Prima data sa discutam despre oteluri folosite dealungul timpului  ca si   istorie.

Omenirea a inceput evolutia  din epoca  pietrei cand au fost  folosite pentru  lame   silex sau  “piatra de sticla” ori  cremenea, inca   folosita si  astazi de entuziasti  si dorita  de colectionari. Acest material permite  confectionarea unei lame   groase si cu tais neregulat dar  cu muchii foarte ascutite  si deosebit de rezistente  la taiere.  Aceste tipuri de  lame  sunt obtinute prin cioplirea  pietrei   de silex  din aproape in aproape iar formele sunt   destul de aleatorii, in functie de    bucata  de piatra de la care se porneste si de  nervurile si fisurile din  ea.

 

Acest proces de productie este dificil, laborius, materia prima nu este deloc   usor de gasit iar produsele  sunt  fragile.

A urmat o  epoca a bronzului, cand  cutitele  (si alte arme si unelte)  se turnau   direct in forme. Bronzul este un  aliaj   cu o duritate mica, sfaramicios, dar productia    de unelte si arme era  mult mai mare.

A urmat   epoca fierului, cand materialul din care erau confectionate  armele si uneltele   a fost   fierul. Aici   incepe  sa  se observe  un  lucru   interesant. Fierul este un  metal  relativ moale,  mai  moale decat  bronzul (care este un aliaj), dar sa constatat ca   fierul in anumite conditii  poate  deveni foarte  dur.

Conditiile pentru care  fierul  devine  dur  sunt ca acesta sa  fie imbogatit  cu  carbon, devenind otel.

Cel mai simplu otel    sa inventat atunci, otelul carbon slab aliat, a carei imbogatire nu era posibila  in furnal ci prin forjare. De  aici  avem si legenda ca  un  otel forjat este mult mai bun decat  un  otel  laminat.

Sa  explic putin care este fenomenul  care sta la baza acestei  legende.  Fierul incins la rosu pe   carbuni de lemn (de multe ori se foloseau   carbuni foarte   speciali,  de exemplu din coji de nuca),   absoarbe la  suprafata    carbon. Actual se mai foloseste acest procedeu   la piese mecanice si se numeste cementare, adica  imbogatirea  stratului de suprafata  cu carbon pentru a putea fi calit la valori mai mari si  pentru   a rezista mai bine la uzura (rezistenta la  abraziune),  si se foloseste la lagare si axe.

Bun,   deci, fierul moale  era inrosit pe jar de  carbune  iar suprafata  se imbogatea cu carbon. Dar  stratul imbogatit  era foarte subtire, asa ca, sa trecut la  impacheatrea   fierului , in asa fel incat   stratul imbogatit  de la suprafata sa fie  impins spre mijloc  mereu si asta totul la  cald. Este un proces foarte  lung si  obositor, dar  produsele  finite erau   extrem de bune calitativ fata de  cele simple…iar pretul lor era pe masura.  Mesterii  fierari erau   extrem de respectati, foarte bine platiti  si aveau un rol  important  in  societate iar datorita  transformarilor  foarte mari  de proprietate a otelui ,  acestia erau considerati un  fel de vrajitori, care pot  schimba materia dupa   dorinta lor.

Asa a aparut  otelul  de damasc. Cu o lunga   experienta    araba  acolo  sa rafinat si remarcat procedeul  de imbogatire    a fierului cu carbon  si impachetarea     repetata   a bucatii de otel pentru ca   straturile cu mai mult carbon sa fie cat mai   bine  si uniform  regasite in masa   bucatii de  otel  . Acest procedeu exact si foarte complicat era foarte important nu la  bucati mari de  otel ci la  lame de sabie . Cu cat  lama  era mai lunga si mai subtire cu atat otelul trebuia sa fie de o calitate mai buna, in alt fel, lama  se rupea sau  se indoia foarte usor. O lamam lunga inseamna atunci viata lunga,  bogatie si statut social privilegiat.  La inceput  procedeu  secret, acest mestesug a trecut   in Europa in zona Spaniei si  Italiei unde  avem  cele mai  renumite  oteluri in evul mediu.

 

Mai sus  aveti  imagini  a unei lame de sabie din otel damasc  veritabil. Acest damasc era cu un scop pur functional, atentia fiind concentrata pe  o distribuire uniforma si  profunda   a carbonului in   masa otelului  pentru a   evita  ruperea sau spargerea lamei.

Despre lamele de Damasc,  procedeul  este  explicat intr-un vechi manuscris arab iar  acest procedeu   explica  foarte usor, clar si stiintific care sunt  motivele pentru care lamele de damasc  erau atat de bune , reteta fiind urmatoarea: “o panglică de oţel era încălzită şi bătută cu ciocanul în timp ce era trasă de două perechi de boi. Subţiată cu acest laminor primitiv, panglica de oţel era îndoită, bătută şi întinsă din nou. Când se socotea că subţiatul s-a terminat, meşterul armurier îşi lua un sclav, mangal, ciocane, nicovale şi ieşea din Damasc la miezul nopţii, mergând spre răsărit o zi şi o noapte. In ziua următoare, sclavul tăia doi boi şi din pielea lor făcea foale cu care să înteţească focul. La miezul nopţii următoare meşterul şi sclavul aprindeau focul şi puneau în funcţiune foalele. Când jăratecul era încins introducea în el lama de oţel, astfel ca vârful ei să fie îndreptat spre răsărit. Sclavul începe să mişte foalele până când cădea sleit de oboseală. În tot acest timp, meşterul bătea cu ciocanul lama de oţel, ca să-i dea forma finală. În zori, când metalul avea culoarea roşie a soarelui ce răsărea, meşterul scotea lama din foc şi o înfigea în inima sclavului ca să o călească în sânge. Scotea apoi lama de oţel şi o învârtea deasupra capului în timp ce rostea o rugăciune. În cele din urmă, cu o lovitură puternică tăia dintr-o dată capul sclavului. Dacă această ultimă încercare reuşea sabia era fără greş şi meşterul se întorcea la Damasc”. Meşterii din Damasc atunci când îşi căleau săbiile în sânge uman, nu făceau decât să caute o temperatură a mediului de călire cât mai constantă, temperatură pe care metalurgiştii de astăzi au reuşit să o menţină printr-un termostat electric, înlocuind sângele cu un ulei. Învârtirea săbiilor deasupra, în timp ce se rosteau rugăciuni, era o metodă de călire în aer, cronometrată mulţumită rugăciunilor care durau un timp delimitat.

 

Acum, despre tratamentul termic. Tratamentul termic   a aparut  concomitent cu  lucrarea fierului la cald. Oamenii au observat ca prin racirea brusca a  otelului, acesta  devine mult mai dur si cu  o rezistenta foarte mare. Primele   referiri la tratamentul termic  de calire  se  gasesc in Odiseea scrisa de Homer iar apoi  Pliniu cel Bătrân (Caius Plinius Secundus) din sec. I in lucrarea  intitulată „Istoria naturală" vorbeste despre calire.

Tratamentul termic   presupune  transformarea   otelului ca si structura in urma unei   incalziri   exacte  si racirea   intr-un mediu controlat intr-un soc termic .

Astfel, dupa  atingerea   temperaturii de austenitizare  in care  structura este   instabila, in functie de tipul de  racire si  a temperaturii se poate obtine  structuri uniforme de martensită  in  diferite forme, ( rezultatul urmarit ) sau   perlita si cementita (cazul in care  temperatura nu a fost potrivita sau  racirea nu a fost  corecta). Inafara de martenenisita  in structura mai ramane austernita reziduala care  prin completarea   tratamentului termic   cu  tratament cryogenic,  se reduce spre 0, aceasta  austernita   fiind  principala  cauza pentru care   apare sensibilitatea la  rupere sau spargere a unui otel   corect dar incomplet tratat termic.

In cazul transformarilor in perlita sau  cementita,   otelul nu va putea fi   utilizat la parametrii normali, acesta fiind friabil si casant.

Aceste principii foarte generale se aplica  tuturor otelurilor, de la  oteul carbon simplu si pana la   cele mai avansate pulberi metalurgice obtinute prin   tehnologia de ultima ora.

Acum cateva cuvinte despre oteluri.

La acest moment sunt sute  de tipuri de otel folosite in  industrie,  tipuri  variate cu aplicatii  variate si care pot fi  relativ  usor confundate chiar de specialisti daca originea lor este   necunoscuta.

A privi o bucata de otel    si a o clasifica este aproape imposibil, in special la otelurile inalt aliate, pentur ca sa nu  mai discutam de pulberi metalurgice.

In general   clasificarea    se face dupa  compozitia chimica,   ceea ce  ofera foarte multe informatii  despe caracteristicile  otelului  dar  mai exista o  clasificare si in functie de   domeniul de  utilizare pentru care au fost  concepute .

Doua  sisteme   americane sunt recunoscute  pe plan international ca si  stadarde universale,  si anume  AISI (American Iron and Steel Institute )  si SAE ( Society of Automotive Engeneers System).

In aceste doua siteme   se regasesc  aproape toate  otelurile standard  si  acestea se bazeaza pe compozitia chimica, avand doua mari clase,  oteluri slab aliate (sub 8% aliaje) si inalt aliate (peste 8% aliaj).

Uneori otelurile sunt   clasificate in functie de  continutul lor de  carbon. Astfel,  oteluri  cu putin carbon  sunt cele  cu  pana la  0,30 % carbon,  oteluri carbon medii cu  valori intre 0,30 si 0,60 % carbon si  oteluri cu mult carbon, care au mai mult de 0,60 % carbon.

Pana aici   este  relativ simplu,  dar  urmeaza  o schimbare majora in ce priveste  otelurile, aparitia pulberilor metalurgice.  Aceste oteluri fabricate in  tehnologia pulberilor metalurgice  au calitati   superioare  otelurilor cu aceeasi  compozitie chimica  fabricate  in mod clasic.

Asfel,  datorita tehnicii   foarte performante,  structura acestor pulberi metalurgice  este incredibil de  fina si omogena, carburile   care  sunt continute de  aceste  oteluri sunt foarte   fine si uniform distribuite, acest procedeu  nu  permite  formarea unor aglomerari  de carburi , caz in care   in acel loc  ar aparea   tensiuni foarte mari   in structura iar  otelul  se sparge usor.

Mai  jos   va ofer  un stiudiu  pe pulberile  metalurgice  folosite de mine, realizat de Dr.ing Ion Badoi, de la Universitatea Politehnica Bucuresti - Centrul de Cercetare de Mecanica Aplicata.

 Concluziile lui  bazate pe studii practice  si analiza la microscopul  electronic au fost uluitoare.  Structurile   mostrelor de pulberi metalutrgice oferite de mine gata tratate   termic   au  o structura   incredibil de fina si  omogena cu  procente foarte mari de carburi uniform distribuite.

“Grauntele” din  pozele facute de domnul doctor inginer sunt  diferite structuri de carburi.

 

                OTELURI P/M IN STARE DETRATAMENT TERMIC

MP3

RWL34-TT2

P19 x 1000   X1000

Structură fină şi omogenă şi constă din carburi uniform distribuite într-o matrice de martensită revenită.

 

Nr. M 072C

MP6

S390-TT2

P16 x1000 X1000

Structură fină şi omogenă şi constă din carburi uniform distribuite într-o matrice de martensită revenită.

 

Nr. M 072C

MP8

M390-TT2

P20 x1000 X1000

Structură fină şi omogenă şi constă din carburi uniform distribuite într-o matrice de martensită revenită.

 

Nr. M 072C

MP9

M390-TT3

P21 x 1000X1000

Structură fină şi omogenă şi constă din carburi uniform distribuite într-o matrice de martensită revenită.

 

Nr. M 072C

MP11

K390-TT2

P 18 x 1000X1000

Structură fină şi omogenă şi constă din carburi uniform distribuite într-o matrice de martensită revenită.

 

Nr. M 072C

O comparatie intre pulberi metalurgice si  otelurile   clasice, cu aceeasi  compozitie chimica  este ridicola  sau  chiar imposibila,  la fel  cum ar fi de  comparat  performatele   unui automobil de la inceputul secolului 20 cu cele din ziua de astazi.

Desigur pentru   cine nu poate  prelucra  o pulbere metalurgica (procesul de aschiere si  mai ales tratamentul termic fiind DEOSEBIT de  dificil ),  folosirea unui otel  clasic inalt aliat  sau chiar  a unui otel   carbon simplu este  posibila iar  la final produsul  arata identic, dar  performantele in timp sunt  atat de diferite incat nu   se poate  face nici  o comparatie intre ele.

Eu personal folosesc un numar  limitat de   oteluri,  alese cu grija dupa multi ani de  testari si  numeroase incercari.

M390 Bohler. Pulbere metalurgica de generatia a 3 a – MICROCLEAN, cu o structura foarte fina si omogena. Acest otel imbina in mod exceptional o rezistenta a taisului foarte buna cu un tais foarte fin intr-un format inoxidabil. Compozitie chimica , Carbon 1,9la suta, crom 20la suta, vanadis 4la suta, molibden 1la suta, wolfram 0,6la suta siliciu 0,7la suta .
K390 – Bohler. Pentru cine cauta otelul suprem pentru un cutit, o pulbere metalurgica de generatia a 3 a pentru scule taietoare la rece, un otel conceput special pentru muchii taietoare cu o rezistenta extrema in aplicatii industriale. Maxima rezistenta a taisului cu o foarte buna rezistenta la soc, este penalizat doar de rezistenta slaba la coroziune. Compozitie Carbon 2,46 la suta, Si 0,55la suta, Mn 0,40la suta, Cr 4,2la suta, Mo 3,8la suta, Ni 0,20la suta, V 9la suta, W 1la suta, Co 2la suta

 

S390 – Bohler. O pulbere metalurgica speciala facuta din otel rapid HSS. Cu un amestec de carburi exceptional si cu o duritate extrema (minim 65 HRC), aceasta pulbere metalurgica ofera colectionarilor si iubitorilor de oteluri extreme o oportunitate de a detine un cutit cu totul special., cotat ca otelul cu rezitenta la abraziune cea mai apropiata de K390 de la Bohler (fara sa o egaleze totusi).
Compozitie Carbon 1,6 la suta, Cr 4,8la suta, Mo 2la suta, V 5la suta, W 10,5la suta, Co 8la suta.

 

AEB-L. Un otel deosebit, conceput special pentru lame de ras, cu o structura foarte fina, se caleste la valori mari, permite un tais foarte fin si este inoxidabil. Un otel simplu  ieftin si usor de prelucrat, foarte potrivit pentru cutite de bucatarie.

 Sleipner – Uddeholm, un otel inalt aliat conceput  special pentru inlocuirea clasicului D2. In trecut  foloseam  otelul D2,  dar  am gasit  o alternativa mult mai buna. Cu o rezistenta  la  abraziune a taisului  egala cu otelul D2 dar cel putin dublu ca si  rezistenta la ciobire,  unde  otelul D2  are o mare problema. Otelul Sleipner Uddeholm   este calit la 61-63 HRC,   duritate superioara   clasicului D2 si  se si  ascute   mult mai usor. Un otel  modern  de o calitate foarte buna si deosebit de echilibrat fara   insa  a  avea neplacerea pretului foarte mare.


Pulbere metalurgica japoneza SuperGold2 din otelul suminagashi PM este un miez dur  imbracata in 32 straturi de otel cu concentratie mare de nickel, care il face inoxidabil si deosebit de aspectuos, iar miezul de pulbere metalurgica permite o calire cu duritate de pana la 64 HRC, si cu o rezistenta a taisului foarte foarte buna, dublata de un aspect spectaculos. Pentru a oferi maximul performantelor sunt in permanenta cautare a otelului cel mai noi si cele mai bune.

Spre  deosebire  de firmele  mari producatoare de  cutite,   a caror filozofie este  bazata pe castiguri mari  oferind produse   de medie sau  proasta calitate, un producator   de cutite  la comanda consider eu, trebuie sa ofere  oteluri  de top pentru ca se adreseaza unor clienti deosebiti, care  cauta  performante si calitati   neregasite  in ofertele  produselor de  serie.

Avand in vedere  importanta otelului  folosit  pentru  a  analiza performantele unui  cutit, pot  doar sa   ofer un moto foarte potrivit :

"Amărăciune  proastei  calitati rămâne mult timp după ce dulceața de prețului  mic  este uitata" - Benjamin Franklin

 

“The bitterness of poor quality remains long after the sweetness of low price is forgotten” – Benjamin Franklin


Alte procese

 

Producerea unei lame

Despre cum se confectioneaza un cutit ... [continuare]

 

 

Se pot comanda cutite sau accesorii.

DESPRE MINE     |    PROCESUL DE MANUFACTURA     |    PRODUSE     |    COMANDA SI CONDITII     |    CONTACT

© toate drepturile rezervate - 2004 2018 - Cristian Soimosan     |    Termeni si conditii     |    ANPC